vineri, 28 decembrie 2012

Gandire pozitiva de la un sportiv paraolimpic Eduárd Novák, medaliat cu aur şi argint la Jocurile Paralimpice de la Londra

Gandire pozitiva de la un sportiv paraolimpic, Eduárd Novák, medaliat cu aur şi argint la Jocurile Paralimpice de la Londra

V-ati gândit vreodată ce aţi face dacă mâine aţi fi puşi în faţa unei încercări grele, iar uşa succesului pe care speraţi să-l atingeţi vi s-ar închide în faţă? 

Eduárd Novák, medaliat cu aur şi argint la Jocurile Paralimpice de la Londra, şi-a învins adversarii, dar, mai presus de orice, şi-a învins propriul handicap şi şi-a depăşit constant limitele, demonstrându-şi sieşi şi lumii întregi că nimic nu te poate opri din drum atunci când crezi în visul tău.
A trecut, la începutul carierei sale sportive, prin clipe foarte dificile şi a realizat că în câteva secunde poţi pierde tot ce ai clădit în ani întregi de muncă. Pe lângă distrugerea fizică, sufletul lui era mult mai distrus, însă viaţa sportivă îl învăţase să fie perseverent şi să creadă în viitorul lui. 

A refuzat să se resemneze şi a ales să lupte nu numai cu viaţa, ci şi cu el însuşi. Această mentalitate de învingător i-a adus rezultate de excepţie.

În primul rând, felicitări pentru performanţele obţinut la Londra, anul acesta. 
Cu ce gânduri te-ai întors acasă şi care sunt paşii următori?

Vă mulţumesc. A fost o perioadă fantastică, în care am simţit că munca mea a fost cu adevărat recunoscută, apreciată. Am fost extraordinar de fericit că am reuşit să scriu istorie în sportul românesc şi să schimb mentalitatea legată de persoanele cu dizabilităţi. În ceea ce priveşte paşii următori, am reînceput pregătirea, vor urma un cantonament şi mai multe teste, fără ca anul
viitor să am un obiectiv major. Iar pe termen lung mă gândesc la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro ca la principalul concurs al carierei, unde doresc să-mi apăr titlul cucerit la Londra şi visez, în continuare, să câştig medalia de aur la concursul de contratimp
rutier.

Cât timp au durat pregătirile pentru o astfel de performanţă şi care a fost intensitatea antrenamentelor? 
Care este ponderea unei atitudini pozitive în programul de antrenament?

Toată viaţa m-am pregătit pentru acest vis, de a deveni campion olimpic. La început ca patinator viteză şi apoi ca ciclist. 
Când faci sport la un asemenea nivel nu există jumătăţi de măsură, trebuie să dai din tine 200 la sută. 
Datorită faptului că am făcut patinaj viteză la nivel internaţional ştiam care sunt condiţiile necesare sportului de performanţă şi am încercat să îmi asigur aceste condiţii. 
Cred că atitudinea pozitivă este totul, atât ca sportiv, cât şi ca om. Şi mai cred că în viaţă nu există invaliditate fizică şi că suntem inferiori doar dacă avem o gândire inferioară. 
Dacă noi gândim ca o persoană validă, putem să avem orice invaliditate fizică, pentru că acest lucru nu contează. 
De aceea cred că gândirea pozitivă este esenţială în programul de antrenament.  

Faci parte din acea categorie de oameni care, în ciuda tuturor
greutăţilor, se ridică şi merg mai departe. 
Spune-ne care este sursa ta de putere, cum faci să nu renunţi niciodată?

Mi-am dat seama, foarte repede după accident, că singurul mod în care eu pot fi fericit este sportul de performanţă.
Şi din acel moment nimic nu mi-a mai stat în cale.
În ciuda tuturor problemelor şi greutăţilor am mers mai departe şi mi-am urmat visul, am construit foarte mult, „am concurat şi
împotriva sistemului” şi am reuşit.  

Pentru că trăiesc cu convingerea că, orice s-ar întâmpla,  trebuie să ne ridicăm şi să mergem mai departe. 
Avem doar o viaţă şi nu avem timp de irosit.


Poate că, în timp, cu toţii învăţăm să fim puternici în faţa adversităţilor, dar când ai avut acel accident care ţi-a schimbat
viaţa erai doar un adolescent. 
Ce a simţit băiatul speriat de atunci şi ce l-a determinat să meargă mai departe pe drumul performanţei?

Nu a fost o perioadă uşoară, mai ales că eram un sportiv apreciat, cu o carieră promiţătoare în faţă. 
Îmi lipseau podiumul, gloria, programul acela strict de antrenament care îţi întră în sânge. 
De aceea am început să caut ce aş putea face, cum aş putea să merg mai departe. 
M-am oprit la ciclism pentru că îl consider destul de apropiat de patinajul viteză, întrucât implică aproximativ aceleaşi grupe musculare şi îmi era familiar pentru că îl foloseam ca pregătire complementară de vară. 
Au fost multe obstacole care mi-au stat în cale, dar eu sunt un luptător, nu mă puteam da bătut. 


Munca ta de 15 ani se dusese pe apa sâmbetei, o carieră în sport
părea doar un vis, pe care ai avut puterea să-l visezi cu ochii deschişi şi te-ai urcat pe bicicletă. 
Ne-ai mărturisit că la prima cursă ai fost depăşit chiar de două fete. Pe o scară de la 1 la 10, cât de greu a fost să reîncepi şi ce ţi-a fost de cel mai mare ajutor?

Am reînceput sportul de performanţă pentru că altfel nu mă simţeam întreg, tot timpul simţeam că-mi lipseşte ceva. 
A fost o perioadă de căutări şi încercări, dar familia m-a susţinut tot timpul, m-a ajutat să merg mai departe şi a crezut în mine. 
Şi cred în continuare că motorul acestei reuşite a fost soţia mea, care m-a susţinut, m-a încurajat, a rezistat stresului şi lipsei mele de acasă, s-a ocupat de cei trei copii şi mi-a creat condiţiile să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut.


Eşti liderul echipei Tuşnad Cycling Team. Ce înseamnă să fii lider şi cum poate conduce liderul echipa spre
performanţă?

Eu a trebuit să construiesc totul de la zero. 
Nu am concurat doar cu sportivi, ci şi cu un întreg sistem. 
În România ciclismul nu este un sport tradiţional şi am fost nevoit să construiesc totul: echipă, sponsori, antrenor. 
M-am antrenat, o vreme, după programe de antrenament găsite pe internet şi destul de târziu mi-am dat seama că poziţia mea pe bicicletă este greşită. 
În orice echipă este nevoie de un motor, de un exemplu şi cred că am reuşit să îi motivez pe băieţi pentru a obţine rezultate foarte bune atât în ţară, cât şi în competiţii internaţionale.

Spuneai la un moment dat că nu ai fi reuşit să ajungi aici fără echipă.
Care este rolul ei şi cum te-a ajutat să ajungi la victorie?

A fost visul meu să am o echipă, să ajung să fac ciclism de performanţă. 
Şi aşa am reuşit să acumulez toate cunoştinţele de care aveam nevoie, să concurez în competiţii extrem de importante alături de băieţi. 
fost o muncă de echipă pentru succesele Tuşnad Cycling Team, care m-a ajutat foarte mult în performanţa mea.

Cu toţii avem o viziune despre succes, însă rareori avem ocazia
să aflăm care este definiţia succesului chiar de la un om care deja se bucură de succes pe toate planurile. Aşadar, cum se vede succesul odată ce ai trecut de el?

Cred că cel mai important lucru, pe lângă strălucirea deosebită a medaliei de aur, este că am adus bucurie pentru atâţia oameni.
Oameni care m-au întâmpinat ca pe un erou în centrul municipiului Miercurea Ciuc, oameni care văd în mine o sursă de inspiraţie pozitivă, care ştiu acum, văzând povestea mea, că orice obstacol poate fi depăşit. 
Este o senzaţie extraordinară că am reuşit, aşa cum mi-am propus, să scriu istorie pentru sportul românesc şi să-mi fie
recunoscută munca. 
Am mai spus-o şi repet: adevărata valoare a succesului meu este că am adus bucurie în sufletul atâtor oameni.

Spuneai într-un alt interviu că ai avut nevoie de 8 ani ca să-ţi dai
seama ce-ţi lipseşte pentru câştigarea medaliei de aur. 8 ani înseamnă o perioadă lungă, în timpul căreia majoritatea ar renunţa să lupte. 
Cum ai făcut să nu renunţi, să nu te laşi pradă descurajării?

Am avut clipe foarte grele, când simţeam că nu mai încape în procesorul meu, am avut prea multe pe cap, dar am reuşit să mă organizez în fiecare moment crucial şi tot timpul am vrut să fac lucrurile mai bine şi să las deoparte lucrurile pe care nu le-am făcut
bine în cariera mea. Sunt foarte fericit că acum sunt considerat un erou, un exemplu pentru generaţia tânără şi oamenii mă respectă pentru parcursul meu, mă consideră un sportiv mai special decât
ceilalţi.

Care ar fi cei mai importanţi factori motivaţionali care te-au ajutat să obţii performanţa? 
De fapt, ce este mai important în a obţine succesul: motivaţia sau hotărârea?

Amândouă sunt foarte importante. 

Trebuie să ai un vis şi să fii hotărât să îl împlineşti, să depui orice efort pentru a-l atinge. 
Eu am ştiut, tot timpul, şi atunci când am trecut prin perioade grele, că nimeni nu-mi poate fura visul, că pot merge înainte orice s-ar
întâmpla.   


Am înţeles că această vacanţă, luată după câştigarea medaliei de
aur la Londra, a fost prima după 11 ani de muncă. De ce?

Performanţa nu face casă bună cu vacanţele sau pur şi simplu ţi-a
plăcut atât de mult şi ţi-ai dorit cu atâta ardoare, încât nu ţi-ai dat
seama că anii treceau fără vacanţe?
În sportul de performanţă trebuie să faci sacrificii. 
Toţi sportivii ştiu asta. 
Nu am avut răgaz în toţi aceşti ani pentru vacanţe sau alte lucruri. Trebuia să mă concentrez pe ce am de făcut, să corectez ce nu fac bine, să găsesc modalitatea de a ajunge acolo unde  mi-am propus. Am avut cantonamente în prima zi a anului sau am fost la concursuri atunci când toată lumea era în concediu. 

Nu regret, însă, nimic, pentru că acesta a fost visul meu. 


Multă lume din România te iubeşte pentru că ai dus numele ţării la cel mai înalt nivel şi, nu încape îndoială, avem nevoie de mai mulţi oameni ca tine. 
Ce le-ai transmite celor care vor să-ţi calce pe urme şi se hotărăsc să facă performanţă (indiferent de domeniu), însă simt că nimic nu-i, ba chiar că soarta le este potrivnică?

Mesajul meu către ei este acela de a gândi pozitiv, de a conştientiza că avem doar o singură viaţă şi de noi depinde să fim fericiţi.
Iar pentru un sportiv de performanţă nu contează picioarele, nu ele decid dacă devii campion sau nu, ci mentalitatea de învingător.  

Trebuie să lase deoparte orice complex de inferioritate, să meargă mai departe, să aibă curaj şi să lupte pentru visul
lor.  
În final, doresc să le urez sărbători fericite şi mult succes în 2013 tuturor colaboratorilor Forever România.

Articol preluat din  revista oficiala a companiei FOREV E R | România & Republica Moldova | decembrie 2012 | 164
 0765 24 68 78

Distribuitor autorizat forever living

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu